Intoarcerea

Astazi renasc,renasc din propria cenusa .Ce daca sa distrus aproape tot ?ce daca au murit multe in interior?Am acum sansa sa reninviu mai frumos decat inainte si mai ales sa imi construiesc totul de la inceput.O sa imi urmez cararea atent si voi face pasi mici care sa imi dea sentimentul de siguranta.Ma simteam pierduta in intuneric dar toata aceasta bezna provenea din faptul ca m-am lasat orbita de prea multe lucruri nerezolvate care incet incet ma macinau si nu vroiau sa ma lase sa ma bucur de tot ceea ce am.

Incearca sa lasi totul la o parte ,sa te redescoperi si sa te bucuri de tine.Ia-ti timp pentru tine ,pentru a face si lucruri care iti umplu inima de bucurie si nu uita niciodata oricat de greu ar fi sa faci fata la ceva ai incredere ca exista in tine forta necesara de a depasi orice.Atata timp cat avem vointa imposibilul devine posibil.

Urmeaza-ti ratiunea dar si inima si crede in tine ,atrage lucruri pozitive si invata sa te bucuri de viata:cu toate partile bune si frumoase dar si cu cele rele,ia-le ca o lectie ce trebuia invatata si trage din ea concluziile si foloseste-le cu cap caci in orice lucru aproape se afla cate ceva util de invatat.Pana la urma toata viata e o lupta continua dar pentru dezvoltare pentru perfectionare.E o misiune ce ne e data fiecaruia.Sa ajugem pe fagasul nostru si sa il urmam indeaproape imbogatindu-ne sufleteste dar si intelectual.

P.S: Priveste-ma cum invat din nou sa fac pasi,adio teama,adio intuneric,de astazi m-am regasit si stiu unde trebuie sa ajung.Stai aproape caci promit ma vei reintalni dar nu asa cum obisnuiai sa ma stii.Schimbarea e mereu binevenita.

The power of love

Sunt din nou aici…aici unde trecutul,prezentul si viitorul meu se imbina.Sunt aici in bratele tale ,unde am stat intotdeauna cand mi-a fost greu,unde imi culc capul in fiecare seara si unde voi ramane toata viata.Ofera-mi un ragaz sa ma redescopar ,renaste-mi amintiriile prin amintirile tale si ofera-le lumina ochilor mei prin prisma la ai tai.

Ajuta-ma din nou sa ma gasesc,sa imi revad cararea stearsa de trecerea nemiloasa a timpului.Opreste vijelia din calea mea si tine-ma strans de mana ca sa nu ma  mai pot rataci niciodata.Renaste pasiunea din inima mea si reaprinde flacara iubirii noastre.

Doar tu ma poti face sa visez,doar tu ma cunosti suficient de bine ca sa stii de ce am nevoie .Suntem doua elemente complet diferite dar totusi menite sa fie impreuna.Separate guvernam in sferele noastre restranse dar impreuna lumea e a noastra.Impreuna paradisul nostru infloreste si e mai luminos decat niciodata.

Viata are un gust mai bun atunci cand esti alaturi de cel iubit,totul e mai colorat,mai viu si timpul trece altfel.Impreuna sunteti invincibili caci si daca o sa cadeti veti fi impreuna si din aceeasi cenusa veti renaste dand mereu tot ceea ce e mai bun.

Ps: Inchid ochii si te vad,doar pe tine….gata cu temerile si ascunzisurile sunt mai sigura ca niciodata de ceea ce imi doresc si tot ceea ce am visat vreodata esti doar tu.

Freedom

Azi lumea pare mai colorata ca de obicei,astazi noantele fade de alb si negru se risipesc in van si o ploaie de culori imi inunda lumea.Azi ma trezesc pentru prima data dupa mult timp si vad lumea si viata cu altii ochii.M-am intors sunt din nou eu si e atat de bine sa ma bucur de lucrurile marunte care imi faceau viata fericita.

Am invatat atat de multe si am atatea de valorificat.Traieste zilnic din plin si bucurate de fiecare lucru oricat de insignificativ ar parea.Invata sa zambesti din suflet si lasa lucrurile bune sa vina spre tine.Deschide-ti inima si lasa teama sa piara .Fi doar tu,calca in picioare orice tipar, lumea poate fi a ta!!

“Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.”James Dean

Another chance

Traise ,poate mult prea mult in micutul ei univers  mulat dupa personalitatea ei.Alergase de realitate si o respingea cu vehementa.Incerca sa ascunda adevarul si continua sa se minta.Incercase sa faca pe plac la totii si sa devina altcineva dar cand devenise prea greu isi deschisese bratele spre primul refugiu.Isi gasise un drog,un drog prea iubit si anume uitarea si alinarea prin alte lucruri mai putin semnificative.Distrusese zilnic tot ceea ce construise in ani de zile,toata munca ei se ducea pe apa sambetei si cu sarcasm doar o privea .Renuntase la talentul ei ,la ea pentru franturi de ” iubire” care se risipesc intr-o adiere de vant.

O intrebare o trezeste la viata si o face sa tresara de emotie cu gandul ca e cineva care vede in ea si cea mai mica umbra a ceea ce a fost.Poate acea latura inca e vie si arde de dorinta de a fi descoperita.El,bun,calm si stabil o ajuta sa vada luminita prin intuneric.O luminita care o reconduce spre adevarata ea.

Wake me up! but make sure you are ready to enter into my dark world and you can handle with the darkness of my soul.Make me believe in the beauty of life.Give me peace and the most important thing just be my friend.

Pasea cu incredere afara din carapacea ei si se bucura de furtuna de frunze care o invaluia caci tot ce conteaza e ca dupa orice vijelie apare si un lucru bun.Fosnetele frunzelor si covorul aramiu ramanea in spatele ei si la capatul carari e el care o asteapta de prea mult timp cu bratele deschise.E gata sa incerce si aceasta batalie.E timpul sa experimenteze si alte sentimente si cine stie unde o conduce mai departe aceasta carare.

P.S: Just have a little faith my dear friend.Everything will be ok if you want it to be.

Autocunoastere

Se apropia incet si temator de oglinda mare si prafuita din coltul camerei.Era o oglinda mare si veche.Se sprijinea de rama ei si cu o mana dadea la o parte stratul gros de praf depus in atatia ani.Incepea sa se descopere incet:fata sub forma de inima,ochii mari si negri,conturul buzelor,obrajii mereu trandafiri si parul saten deschis cu reflexii roscate care cadea ondulat pe umeri ei mici si ii ajungea pana la talia subtire.

Se intreba cine e fata care o priveste din oglinda ,care ii conduce viata si care alege in locul ei. Simtea ca nu mai e stapana pe ea si ca nu stia de unde sa mai porneasca sau cum sa o ia de la inceput.Isi dorea sa se schimbe dar e prea greu sa renunti la ceea ce reprezinti.Totul se risipea intr-o bataie de vant si lumea pe care o construise nu mai era asa cum o cunostea.

Deschisese ochii pentru prima data si se simtea atat de pustiita si avea o sete apriga de cunoastere.Isi dorea sa descopere ceva ce o macina de foarte mult timp….cine este? Cine este ea?

Cu totii ajungem la un moment in viata noastra cand trebuie sa ne infruntam propria persoana pentru a ne descoperi.Ducem lupte cu noi insine zilnic si incet incet incepem sa ne dam seama de cine suntem.Incet incepem sa ne cunoastem.

Sunt mii de intrebari ce se invart in jurul nostru si este atat de greu sa ne formam ca oamenii ,sa ajungem sa ne cunoastem si sa stim exact ce ne dorim si pentru ce luptam in viata. Mereu suntem indecisi si avem impresia ca viata e grea si ne-o complicam si mai mult prin actiiunile noastre.Ne plangem de defecte sau dam pur si simplu vina pe ele pentru a ne justifica.Este usor sa fim subiectivi si sa judecam pe altii dar e cel mai greu e cand trebuie sa ne analizam pe noi si sa fim obiectivi si realisti.Ajungem sa ne cunoastem numai atunci cand ne acceptam pe noi insine, cand ajungem sa ne iubim si sa ne apreciem.

Autocunoasterea este foarte importanta in procesul de maturizare si de dezvoltarea a noastra ca si oameni.Este foarte important sa ne dam seama cine suntem pentru a putea sa vedem ce ne dorim,ce obiective avem si sa ne facem un rost in viata.

Dar cheia este atunci cand te descoperi :sa ai si curajul si valoarea sa te accepti si sa te impaci cu tine insuti .

 Sta tremurand in fata oglinzii si nu ii vine sa ridice privirea de jos pentru ca daca s-ar privi direct ar fi ca si cum ar infrunta totul si nu simtea puterea de a o face ci doar nevoia care urla inlauntrul ei.Cine esti?Sti cine esti?Infrunta-ma!! sau lasa-ma sa te conduc eu…..voci rasunau in mintea ei si incet incet se pierdeau pe fundal si ramanea linistea apasatoare dinaintea furtunii care isi face simtita prezenta devastatoare.

Sunt o persoana la fel ca toti ceilalti plina de defecte si calitati,plina de temeri si certitudini,chinuita de intrabari existentiale si prea critica cu cei din jur.Dar oare gresesc?Oare pot critica?Oare conteaza parerea mea?Sau e doar pentru mine?…..

Da normal am uitat la fel ca intotdeauna,am uitat sa analizez pe cineva ,am uitat ca lumina reflectoarelor de data asta cade asupra mea, e timpul sa ma infrunt cu cel mai mare critic al meu ….constiinta.

Mult timp am visat perfectiunea dar azi nici nu mai tind spre asa ceva .

Mult timp mi-am urat defectele si am luptat impotriva lor ,dar era ca si cum as lupta impotriva vantului .Astazi nu le mai indrept ca sa nu le mai am pentru ca am invatat ca nu exista om fara defecte ,ca acestea ne dau unicitatea .Astazi le folosesc dar in bine incerc sa le fac utile,nu tot ceea ce e rau trebuie sa ramana rau pur si simplu,poate fi convertit in bine.Daca lupt din aceeasi parte cu vantul am mai multe sanse de reusita.

Mult timp am uitat sa imi folosesc calitatiile sa le pun in valoare.Nu le-am dat importanta ,nu le-am folosit ci doar am incercat sa imit ceva ce mi se parea mai bun fara sa fiu mandra de cine sunt si cum sunt eu.Astazi ma accept pe mine si daca eu sunt fericita cu mine insami atunci si cei din jurul meu ma vor percepe altfel.

Mult timp am lasat micile rautati sa ma afeceteze si astfel am pierdut esentialul am uitat sa ma bucur de lucrurile marunte care ne fac viata fericita:un zambet,o imbratisare,un compliment….orice, cat de mic are un efect urias depinde de cum il percepi.

Mult timp am fugit,am fugit de mine pentru ca incet incet m-am transformat in ceea ce nu ma reprezenta,intr-un monstru…..am gresit in multe feluri si uneori nu am avut curajul sa accept, am lasat orgoliul sa ma invinga.Am distrus fiecare particica buna prin minciuni si fapte rele .Da azi trag o linie si se strang prea multe minusuri si plusurile raman in umbra pentru ca m-am lasat dominata de lumea cruda in care traim unde nu mai sunt valorificate calitatile ,educatia ci doar non-valori.

Am lasat cortina sa cada si ma doare dar azi renasc din cenusa viselor mele si redevin cine sunt cu adevarat.Azi am curajul sa ma accept,azi stiu cine sunt si dupa o lunga perioada simt ca m-am trezit cu adevarat.Ma simt libera si impacata.

Fiecare din noi ar trebui sa isi puna intrebari si sa vada daca se cunosc pe ei sau nu.

Ar trebui sa se preocupe mai mult de cine sunt si sa incerce sa se ajute pana nu e prea tarziu pentru ca de prea multe ori ne lasam influentati de ce e in jurul nostru si ne lasam condusi fara sa mai tinem cont de ceea ce ne dorim cu adevarat.

Cel mai bine ar fi sa incepem sa fim sinceri cu noi si sa ne descoperim,sa ne acceptam cu toate greselile si sa o luam de la capat pentru a deveni mai buni.Viata e o lupta continua si un joc dur dar tot ceea ce conteaza este sa dai ce ai mai bun si sa nu regreti nimic din ce la un moment dat era tot ce iti doreai si astfel fiind sincer cu tine viata va fi mai simpla si te vei putea bucura de ea.

You….through my eyes

Am ajuns din nou in fata oglinzii, inamicul meu,unde trebuie sa ma privesc si in mintea mea incepe din nou lupta si miile de intrebari care nu vor sa se opreasca si sa ma lase sa fiu fericita.E ceva mereu ce ma retine , e lupta mea cu mine insami si oricate as sti si oricat as vrea sunt si eu om,gresesc si am indoieli,lupt si cred cu tarie si cel mai important am ajuns sa cunosc si cel mai nobil si pur sentiment,iubirea.

Incerc sa o descopar ,sa ma apropii de ea sa vad ce si cum gandeste.Incerc sa stabilesc un tipar dupa care functioneaza si ea pentru a ajunge sa o inteleg dar nu, ea imi incalca regulile se manifesta total diferit .Ma inspira prin felul ei ,cum gaseste puterea de a merge mai departe cu zambetul pe buze,cum nu se descurajeaza si lupta chiar si atunci cand e cel mai greu ,cand lupta si cu ea.

Uneori pare inumana si insensibila si am impresia ca nu o sa ajung niciodata langa ea ,aproape de ea si niciodata nu voi avea puterea de a o intelege dar apoi descopar ca si ea are temeri ca si ea simte,ca si ea iubeste.E o persoana minunata dar nu se exteriorizeaza si rar te lasa sa o cunosti pe ea ,pe adevarata ea.

E plina de surprize si modul ei cum percepe lumea si analizeaza totul e fascinant.Ii place sa impinga lucrurile spre extrem si sa se joace dar desi totul pare simplu si banal mereu ascunde ceva esential mereu te lasa sa cauti adevaratul inteles,iti pune mintea la incercare.Am inteles ca nu ma va lasa niciodata prea usor si ca mereu ma va invata pe calea mai grea lectiile si ma va lasa sa ma lovesc pentru ca asa as invata.

Incerc sa fiu implacabila ,am invatat multe in toti anii si m-am lovit  de multe.Viata e grea si lumea e dura daca nu gasesti puterea de a te ajuta si de a o  imbunatati singur.Sunt dura sau asa sunt perceputa si e mai bine ca ceilalti sa ma vada asa, sa stie ca nu ma joc .Ascund multe in sufletul meu si am nevoie de intelegere ,de afectiune.Sunt lucruri marunte ce ma macina zilnic si as vrea sa scap de ele sa le alung dar e asa de greu si parca uneori nimic din lectiile primite, nimic din loviturile vietii si din greselile mele nu ma ajuta.Ma simt pierduta si eu.

Ma gandesc adesea ce taine se ascund in profunzimea ochilor ei albastri,ce acopera masca ei.Incerc zilnic sa vad ce ascunde,cu ce se lupta si ce o framanta.Imi da puterea necesara de a continua si ma face sa rad chiar si atunci cand nu ii arde de ras.Sunt dificila si plina de defecte dar ea ma ajuta sa le valorific si ma face sa fiu o persoana mai buna.Hmmm ajutand pe altcineva probabil te ajuti pe sine.Daca ma intelege asa de bine sigur o trecut prin aceeleasi lucruri si acum dupa mult timp incep sa o vad in lumina.Incep sa imi dau seama ce doreste ,incep sa vad ca e om ca si ceilalti si ca lucrurile o ranesc la fel.Stiu ca e fragila dar o admir pentru curaj si pentru ca stie sa se mentina cu fruntea sus si nu lasa garda jos.Mereu va fi un model si mereu o voi iubi cu toate partile ei bune si toate defectele.

Oglinda asta prafuita si ciobita in colturi imi aminteste de toate lucrurile pe care incerc sa le ingrop,pe care le iau dupa mine.Cat de greu e sa lupti contra vantului dar ii stiu langa mine si pentru ei,pentru mine voi reusi.Mereu vor fi lucrurile mele de care nu ma voi elibera dar iubirea lor imi da puterea sa trec peste orice si oricine.

Isi ia lucrurile si se aranjeaza si devine persoana puternica din fiecare zi.Acopera oglinda si o lasa pentru a doua zi.Acopera micile rafuieli ale sufletului si porneste zambind si razand spre o noua lupta.

“Sunt o femeie independenta,increzatoare,intr-un corp sexy.”

PS:Haide draga prietena pasim impreuna si destinul ne va purta pasii…..sau destinul il cream noi….Visele noastre,sentimentele si culorile tot ce ne reprezinta vor continua sa fie mastile noastre si daca nu noi atunci cine….

Confuza

Isi promisese sa uite si sa mearga mai departe.Poate uitarea e lasitate si drogul cel mai bun dar daca ii aducea consolarea si linistea era dispusa sa il incerce.Azi alearga dezorientata pe cararile ratacite si pe poteci neumblate.Cauta,cauta ceva si stie exact ce ii lipseste dar e ca atunci cand mai ai un singur pas sau o singura piesa de aranjat intr-un puzzle si totul pare usor dar nu reusesti sa duci pana la sfarsit ce ai inceput.

Totul se misca prea repede si e prea haotic dar asa e viata ei si atunci acum de ce nu mai tine pasul?Unde ai ramas draga prietena?unde te-ai ratacit?Si incearca din rasputeri sa se regaseasca dar sta doar si viseaza la cum era candva ,la ce lucruri facea ,la ce insemna fericirea pentru ea.Nu culege nimic bun din amintiri caci aceste sunt fade si palesc pe langa realitate si are nevoie sa se trezeasca sa revina in aceasta lume.

Are noroc ca nu e singura si e cineva langa ea sa ii mai arate si calea cea buna dar depinde de forta ei daca va reusi sa mearga pe aceasta poteca sau nu.Si toate alegerile bune sau rele o vor forma ca om,o vor intari si ii vor da lectii pline de inteles.Toata viata e un mister si un joc incalcit si cu reguli nestabilite tot ce ii ramane de facut este sa joace cat de bine poate si sa nu renunte nici atunci cand nu mai vede solutia.Cand ti se inchide o usa intotdeauna se va deschide o fereastra.